NE SIMȚIM SINGURI ÎN ABSENȚA RELAȚIILOR

Derrick, singurătatea este în centrul atenției mass-media și a întregii lumi de câțiva ani. Unii o numesc “pandemie”. Marea Britanie a numit chiar și un minister al singurătății. Din ceea ce ați descoperit voi prin studiul vostru, cum ați defini singurătatea, ce pare să fie într-o continuă creștere, și ce s-a întâmplat în lumea noastră?

Înainte de a intra în definiția singurătății, trebuie mai întâi să vorbim despre importanța acestei probleme, mai ales acum, în aceste vremuri. Cercetările au arătat că oamenii care au relații bune cu familia, prietenii și comunitatea lor sunt mai fericiți, au mai puține probleme de sănătate, au o funcție cognitivă mai bună, se simt mai puțin depresivi și trăiesc mai mult. La fel, atingerea umană și manifestările fizice ale afecțiunii s-au dovedit, de asemenea, importante și pentru unitatea și interacțiunea socială, precum și pentru bunăstarea ecologică. Cu toate acestea, lipsa unor relații mai profunde se poate manifesta în probleme de sănătate mentală, precum depresie, anxietate, stres cronic, insomnii sau chiar, un declin cognitiv mai târziu în viață. 
În cercetarea noastră, am testat mai multe definiții ale singurătății și am constatat că definirea  acesteia în termeni de relații este critică. Definim singurătatea ca lipsa unor relații strânse și de calitate. Relațiile care sunt apreciate, de încredere și dorite sunt importante pentru noi ca ființe umane, și, prin urmare, atunci când astfel de relații sunt absente, ne simțim singuri. În urma studiului s-a constatat că, în eșantionul global, una din cinci persoane se simte singură în mod constant. Interviurile au dezvăluit că mulți asociază singurătatea cu lipsa sprijinului emoțional, neavând cu cine să vorbească sau cu percepția că nimeni nu îi înțelege. Pe scurt, a te simți singur înseamnă mai puțin să fii singur fizic și mai mult să resimți lipsa unor relații strânse de calitate. În timp ce singurătatea poate afecta pe oricine în orice moment, exista acum o altă perspectivă prin care trebuie privită problema: pandemia globală și măsurile de izolare și distanțare socială. Oamenii din întreaga lume se confruntă cu detașare socială, se izolează acasă, poartă măști și  limitează îmbrățisările sau atingerile altora.

Cum putem afla dacă suntem în pericol? Ce ne face să fim singuri și cine este cel mai afectat?

Atunci când analizăm problema complexă a singurătății, ar trebui să îi luăm în considerare și pe cei care trăiesc momente care contribuie la aceasta, cum ar fi izolarea. Sentimentele de singurătate și izolare (fizică sau socială) contribuie la alienare.. Oamenii care experimentează în mod regulat oricare dintre acești factori ar trebui analizați pentru a înțelege cu adevărat imaginea completă a singurătății. Mai mult de un sfert dintre persoanele studiate declară că se simt adesea  izolate fizic sau social, indiferent dacă aceasta a fost alegerea lor sau nu. Astfel, împreună cu cei care pretind că sunt singuri, mai mult de o treime dintre oameni experimentează în mod constant  cel puțin unul dintre acești factori ai singurătății. Prin urmare, îi identificăm ca fiind persoane cu risc. 
Poate că vor fi surprinși să afle că nu persoanele în vârstă suferă cel mai adesea de singurătate – ci cele mai tinere. 4 din 10 oameni, cu vârstele cuprinse între 18-34 ani se simt singure. Și s-ar putea să fiți mai puțin surprinși să aflați – dar nu e mai puțin îngrijorător – că este mai probabil să te simți singur dacă ești fără partener, introvertit, cu un venit mai mic, un handicap, o stare slabă de sănătate mentală, mobilitate limitată și nu ai un loc de muncă stabil. Acest lucru nu înseamnă că poți să te simți singur doar dacă te afli într-una dintre situațiile descrise mai sus. Dar, înseamnă, din punct de vedere social, că lăsăm în urmă mulți oameni, dacă nu ne bazăm pe singurătatea din aceste grupuri.

În timpul acestei pandemii globale, toți – mai mult sau mai puțin – am fost expuși la izolare, departe  decolegi, prieteni  și familie. Cum ne afectează acest lucru fericirea și starea de spirit?

Tendințele studiilor calitative au fost mixte, indicând faptul că pandemia a avut efecte diferite asupra singurătății. Unii se simt mai izolați fizic din cauza COVID-19, în timp ce alții au consolidat unele conexiuni în acest timp. În interviurile noastre calitative, am aflat că în timpul pandemiei, mulți oameni au pierdut interacțiunile fizice cu familia și prietenii și așteaptă cu nerăbdare să-i revadă, față în față. În timp ce mulți folosesc tehnologia pentru a păstra legătura, majoritatea recunosc că nimic nu poate înlocui complet contactul fizic. Unii intervievați, care știu că toată lumea este izolată din cauza pandemiei, se simt mai puțin inconfortabili cu izolarea; mulți au descoperit că acum au mai puțină presiune de a socializa și se bucură de timpul liber. Unii au consolidat chiar relațiile datorită comunicării mai frecvente. De asemenea, pot întâlni oameni, care sunt destul de fericiți, pentru că acum își pot dedica timpul celor dragi.  
Cu toate acestea, în timp ce informațiile din interviurile calitative au arătat că pandemia cauzată de COVID-19 crește dramatic sentimentele de singurătate și izolare, rezultatele sondajelor cantitative au arătat că pandemia a contribuit ușor la o mai mare izolare (atât fizică, cât și socială) – deși nu prea mult și la singurătate, privită din prisma relațiilor de calitate și de încredere. Aproape un sfert (23%) au raportat că se simt întotdeauna sau adesea singuri în timpul pandemiei, ceea ce nu este cu mult mai mult comparativ cu un procent de 18% în perioada de dinaintea pandemiei , ceea ce indică faptul că deși restricțiile complică, în mod evident, menținerea relațiilor cu ceilalți, nu poate dizolva relațiile apropiate deja existente. Cu toate acestea, COVID-19, a avut un impact negativ asupra fericirii, potrivit studiului nostru. 57% dintre participanții la studiu s-au declarat fericiți în perioada dinaintea pandemiei. Acest procent a scăzut la 42% în timpul pandemiei. În plus, deși sentimentele generale de singurătate nu au crescut semnificativ în timpul COVID-19, numărul persoanelor care au parte de cel puțin un factor al singurătății a crescut. Înainte de COVID-19, aproximativ o treime (36%) din eșantionul global afirmă că au experimentat în mod regulat cel puțin un factor de singurătate. În timpul COVID-19, acest grup a crescut  la 44%, indicând faptul că o populație mai mare este expusă riscului de singurătate ca urmare a pandemiei.

Să ne uităm la relațiile noastre. De ce fel de relații avem nevoie și de câte dintre ele avem nevoie pentru a ne simți fericiți și imuni la singurătate? Ce ne împiedică să le construim și să ne raportăm la ele?

Din interviurile noastre, știm că relația ideală se bazează pe dragoste, respect și încredere reciprocă. Este necesar ca ambele părți să investească timp și efort egal și să comunice frecvent. Oamenii au fost foarte clari despre ce vor de la aceste relații. De exemplu, vor să poată vorbi despre orice fără teamă de judecată, vor să știe că se pot baza unul pe celălalt în momentele dificile, valorile împărtășite sunt foarte importante. În practică, acest lucru înseamnă că își arată sentimentele întrebând dacă totul este în regulă și ajutându-se reciproc. Și în ceea ce privește apelurile frecvente, ei văd interacțiunea față în față ca fiind ideală, deoarece întărește legăturile. Dacă oamenii nu se pot vedea reciproc față în față, văd apelurile sau mesajele text ca fiind cea mai bună alternativă. 
Ce ne împiedică să construim aceste conexiuni? Interviurile noastre au dezvăluit o serie de factori care ar crea bariere în calea unor relații puternice. Unele dintre problemele menționate includ distanța dintre persoane și faptul că întâlnirile față în față oferă un context în care ambele părți pot construi un dialog mai profund. Pentru alții, a fost o lipsă de inițiere de ambele părți – ar fi putut face primul pas, dar nu au făcut-o. Și unii chiar au comentat provocările trecutului în relația lor, unde dezacordurile nu au fost rezolvate și continuă să împiedice. În general, descoperirile noastre au arătat că persoanele care au pe cine se baza și au persoane de încredere alături, pot fi mai susceptibile de a fi fericite și mai puțin susceptibile de a simți singurătatea în mod regulat. Cei care spun că nu au oameni pe care se pot baza pot fi mai predispuși la sentimente de singurătate. Ei sunt, de asemenea, cei care spun că nu sunt înțeleși, care nu se pot deschide sau nu pot fi adevăratul lor sine și care doresc să aibă relații mai profunde cu mai mulți oameni. Dacă aceste nevoi nu sunt adresate, rezultă sentimente de singurătate, anxietate și tristețe.

În timpul crizei COVID-19,oamenii au devenit mai  selectivi în ceea ce privește persoanele cu care au interacționat îm mod direct.  Studiul a cercetat și cum ne-ar plăcea să interacționăm cu alte persoane față de cum interacționăm acum? Ce înseamnă acest lucru pentru sentimentele noastre de singurătate?

Întrucât singurătatea este legată de relațiile noastre strânse, am analizat abordările adoptate de cei care sunt singuri versus cei care nu sunt singuri, atunci când interacționează cu oamenii. Sondajul a arătat că, de obicei, oamenii  comunică prin apeluri telefonice, îli invite prietenii acasă ori în oraș.  
În ceea ce privește singurătatea, am constatat că aproximativ două treimi din oameni tind să se îndrepte spre activități solitare, cum ar fi timpul petrecut în fața televizorului,, ascultarea de muzică sau somnul. Aproximativ jumătate ajung la alții prin tehnologie, urmată de un apel video. Doar o mica parte din eșantionul global depind de intervențiile clinice, cum ar fi consultarea unui profesionist în domeniul sănătății mentale sau a unui mentor sau administrarea medicamentelor eliberate pe bază de rețetă, atunci când simt un factor de singurătate sau izolare. Acestea sunt concluzii importante atunci când vine vorba demodul în care noi,  ca societate sau comunitate,putem ajuta persoanele afectate de singurătate. Trebuie să înțelegem că singurătatea te împiedică să iei inițiativă și să mai interacționezi cu ceilalți.  Fostul chirurg general și autor american Vivek Murthy numește acest lucru “paradoxul singurătății”. Cei care se simt singuri, tind să fie singuri.

NIVEA a luat inițiativa de a promova puterea atingerii umane în lume și, odată cu ea, îi încurajează pe oameni să fie mai apropiați. Ce ai învățat din studiul atingerii umane? Care este importanța sa pentru relațiile noastre strânse și pentru cercul nostru mai larg de oameni cu care interacționăm?

Când te simți singur, soțul tău, copiii sau părinții tăi te pot ajuta. Cu toate acestea, pentru cei care se simt în mod regulat singuri (19%) sau pentru cei care au adesea, cel puțin un factor de singurătate (36%), prezența sau atingerea fizică a altora,are un impact mai mic. 
În general, atunci când oamenii se simt singuri, preferă atingerea umană a cuiva cu care au o relație strânsă și puternică decât a unei persoane pe care nu o consideră atât de apropiată.  Atingerea umană versus apropierea fizică, în funcție de  importanța relației, a fost menționată și în interviuri: o îmbrățișare poate avea un impact mare asupra modului în care se simte o persoană,deși trebuie să provină de la cineva cu care se simte confortabil. Dacă ești persoana potrivită, atingerea umană poate face pe cineva să se simtă iubit, în siguranță și mai puțin singur. Acest punct a fost menționat ca o acțiune care îi ajută să se elibereze  de stres, să se simtă prețuiți și să construiască legături puternice cu cei din jurul lor. Pe scurt, atingerea umană este un instrument excelent pentru a construi, întări și menține relațiile puternice deja existente.

Să ne uităm la cei care sunt expuși riscului și vulnerabilității? Ce ai învățat despre intervențiile eficiente pentru a te ajuta să ieși din crizele de singurătate? Ce putem face ca societate? Ce poate face un brand pentru a sprijini? Și ce putem face cu toții pentru a ne proteja? 

Oamenii fac o mulțime de lucruri atunci când se simt singuri sau izolați, deși, așa cum am spus mai devreme, aproximativ două treimi din oameni tind să se îndrepte spre activități solitare. Jumătate ajung de fapt la alții prin tehnologie și aproximativ unul din patru se conectează personal cu cineva. Și apoi sunt unii care urmează să ceară sfatul unui profesionist în sănătate mentală. Ceea ce este important de știut, pentru cei care ajută: aproximativ o treime dintre persoanele care trăiesc în mod  obișnuit cu cel puțin un factor de singurătate sunt susceptibile să intre în contact cu ceilalți, într-o oarecare măsură. Ei au  apeluri telefonice sau video cu familia și prietenii apropiați, se alătură unei activități de grup sau vorbesc cu terapeutul lor. 
Intervențiile ar trebui să educe publicul despre factorii de risc reali pentru singurătate. Liderii și grupurile cheie interesate, inclusiv brandurile, ar trebui să se concentreze pe educarea și informarea celor mai expuși riscului în ceea ce privește problemele sociale și factorii care contribuie la singurătate, prin eforturi de marketing În plus, brandurile pot contribui la promovarea autoevaluării relațiilor și pot sprijini sau dezvolta campanii care să încurajeze oamenii să comunice cu cei dragi. Amintiți-vă de paradoxul singurătății, cei care se simt singuri tind să fie singuri. Chiar dacă sunt activi și ies afară, tind să se îndrepte spre activități solitare. De exemplu, pot merge la un concert, dar nu poartă conversații cu ceilalți. Sau pot fi conectați pe rețelele sociale ori printr-un grup social, dar nu au conversații semnificative. Brandurile pot ajuta la depășirea acestui lucru și îi pot încuraja pe cei care se simt singuri, precum și pe toți ceilalți, să se apropie de alți oameni. 
După cum am menționat, relațiile puternice sunt cruciale pentru a atenua sentimentele de singurătate și izolare. Atunci când oamenii își pot evalua cu exactitate propriile relații importante, – mai ales după evenimente și schimbări majore de viață,  atunci ei au instrumentele necesare pentru a-și consolida relațiile, ca o modalitate de a preveni singurătatea.

Derrick Feldmann

Cercetător și consultant pe probleme sociale globale pentru diverse companii. Conduce eforturile de cercetare cu privire la modul în care cauzele și companiile pot duce la interesul public și implicarea în probleme sociale în calitate de director general al Ad Council Edge, divizia de consultanță strategică a Ad Council, care oferă consiliere în fazele formative ale programelor de implicare publică. El este autorul The Corporate Social Mind and Social Movements For Good: How Companies and Causes Create Viral Change