Contextul atingerii umane – beneficii, bariere și soluții

Nu toate formele de atingere sunt considerate egale, unele forme fiind mai dezirabile decât altele. Îmbrățișarea unui prieten, sărutul unui partener pe obraz sau baterea pumnului sau palmei cu un coleg sunt de preferat în detrimentul ciocnirii într-un necunoscut, de exemplu. În ciuda acestor preferințe variate pentru atingerea fizică, rezultatele sondajului global arată că atingerea are conotații formidabile pozitive pentru majoritatea oamenilor. Primele 3 legături pe care respondenții le fac cu atingerea sunt dragostea (96%), afecțiunea (96%) și grija (95%). Ideea de a avea grijă unul de celălalt este strâns legată de atingerea umană în mintea oamenilor și acest lucru este consecvent în toate grupele de vârstă și din toate regiunile geografice.  9 din 10 oameni din întreaga lume consideră că atingerea umană este esențială pentru a duce o viață fericită și împlinită. În contextual actual, când lumea este plină de  filtre, discursuri pline de ură și hiperpartizanie, este semnificativ faptul că, indiferent de grupa de vârstă, sexul sau țara de origine, oamenii de pretutindeni sunt de acord cu această afirmație.

Această unitate se reflectă și asupra altor măsuri de atingere: 87% sunt de acord că atingerea umană este o parte esențială a comunităților și că lipsa atingerii umane te poate face să te simți izolat și singur, chiar dacă ești înconjurat de oameni; 85% sunt de acord că atingerea este ceea ce ne face oameni; iar 81% cred că lipsa de atingere umană ne poate face să ne simțim mai ușor stresați. În calitate de cercetători, ne-am întrebat: este lipsa de atingere umană cauzată de stilul nostru de viață? Poate o creștere a numărului de atingeri umane să fie remediul evoluțiilor negative ale timpurilor moderne?

Cercetările noastre au constatat că majoritatea oamenilor nu au parte de atât de multe atingeri pe cât și-ar dori. Când au fost întrebați în mod specific despre tipul și frecvența de atingere pe care au experimentat-o, 64% dintre respondenți au indicat că atingerea umană nu este  prezentă în viața lor zilnică, iar alți 72% și-au exprimat dorința pentru mai multe îmbrățișări. Aproape 1 din 5 respondenți nu a avut nici un contact fizic cu o zi înainte de interviu. Mai mult, nu numai că oamenii sunt nemulțumiți de nivelul de atingere din viața lor personală, jumătate dintre respondenți percep nivelul de atingeri din societate ca fiind în scădere în ultimii ani. Toate aceste constatări sugerează o tendință în creștere a ceea ce experții numesc “foamea de atingere” sau privarea de atingere – iar unele grupuri sunt mai vulnerabile decât altele.

Conform datelor, oamenii care trăiesc în emisfera nordică au, în general, parte de mai puțină atingere fizic decât cei din emisfera sudică. În timp ce 17% dintre respondenți au indicat că nu au avut parte de nici o atingere cu o zi înainte de interviu, această cifră a fost mai mare în locuri precum Marea Britanie (29%), Germania (28%) și Franța (21%). Pe de altă parte, a fost mai scăzut în locuri precum Brazilia (12%) și India (10%). Interesant este că acele țări în care se raportează că oamenii au parte de mai mult contact fizic, sunt și cei care își doresc să aibă parte de mai multe atingeri. În timp ce 72% dintre respondenți și-au exprimat dorința pentru mai multe îmbrățișări, 82% dintre cei din India și 81% dintre cei din Brazilia și-au dorit mai mult, comparativ cu 63% dintre germani și 64% dintre britanici. “Datele arată că oamenii care trăiesc în culturi care sunt mai prietenoase la atingere, cum ar fi America de Sud, sunt mai predispuși să recunoască valoarea contactului fizic și să caute mai multă atingere în viața lor de zi cu zi”, a spus dr. Natascha Haehling von Lanzenauer, cercetător la Happy Thinking People, un institut de cercetare independent care a desfășurat discuții în focus grup înainte de sondajul cantitativ.

În plus față de diferențele culturale, datele au arătat și diferențe în experiențele legate de atingere umană  între grupurile de vârstă. Nu ar trebui să fie o surpriză faptul că cei din generația millennials cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani și cei cu copii în gospodăriile lor – indiferent de sex – au parte de mai multă atingere, pe baza jurnalelor tactile. În total, 69% au raportat că sunt o parte obișnuită și naturală a vieții lor de zi cu zi și că au parte de atingere umană în moduri diferite de la oameni diferiți.  Au fost, de asemenea, mult mai probabil să fi îmbrățișat pe cineva sau să le fi ținut mâna cu o zi înainte de interviu. Indiferent dacă formele tradiționale de atingere fizică, cum ar fi îmbrățișările, ținutul de mână sau mângâierile, sau formele de contact prin intermediul internetului, cum ar fi să vorbești cu cineva prin chat sau video, această grupă de vârstă și cei care sunt părinți beneficiază de atingere zilnic și din abundență. Cu toate acestea, același lucru nu se poate spune despre toate grupele de vârstă.

Persoanele în vârstă de 50-69 de ani se confruntă cu provocări unice atunci când vine vorba de atingere. Este mai probabil ca oameni cu alte grupe de vârstă să traiască singuri sau în gospodării mai mici sau să se confrunte cu probleme de sănătate care creează bariere la atingere. Creșterea tendinței spre “familia nucleară”, scăderea ratelor de căsătorie și speranța de viață crescută în întreaga lume au făcut din ce în ce mai probabil ca adulții mai în vârstă să trăiască singuri, mai degrabă decât cu un partener sau în gospodării cu mai multe generații de vârste.  În general, persoanele cu vârste cuprinse între 50 și 69 de ani au raportat mai puține momente de cu atingere umană în viața lor de zi cu zi, comparativ cu alte grupe de vârstă, incluzând mai puține îmbrățișări, mângâieri sau oportunități de alinare. Interesant este că, în ciuda faptului că a avut mai puține atingeri, aceastgrup de oameni  nu pare să dorească neapărat mai mult, doar 63% indicând dorința de a avea mai multe îmbrățișări, comparativ cu 72% din totalul de respondenți. “Oamenii par să-și ajusteze așteptările cu privire la cantitatea de atingere pe care o experimentează în viața lor de zi cu zi în funcție de circumstanțele lor”, a spus dr. Antje Gollnick de la Institutul de Cercetare Mindline, care a condus studiul NIVEA. “Dacă trăiesc singuri sau au probleme de sănătate care împiedică atingerea frecventă, ei învață să dorească mai puține atingeri ca o modalitate de a evita dezamăgirea.”

Studiul NIVEA despre atingerea umană a constatat că o serie de tendințe creează bariere noi și durabile în calea atingerii umane. Trăim într-o societate din ce în ce mai mobilă, cu mai mulți oameni ca oricând înainte de a alege să se îndepărteze de familiile lor și de comunitățile în care au fost crescuți, fie din cauza conflictului geopolitic, fie din dorința de a găsi mai multe oportunități profesionale sau de îmbogățire. Inovațiile în tehnologia personală și accesul îmbunătățit la Internet din întreaga lume au făcut posibilă păstrarea legăturii cu cei dragi și formarea de noi conexiuni, mai facilă decât în persoană. Și normele sociale schimbătoare au ridicat întrebări cu privire la tipurile de atingere adecvate. Impactul acestor tendințe asupra calității și frecvenței atingerii umane se reflectă în cercetarea NIVEA. Adoptarea tehnologiei, natura stilurilor de viață moderne, normele culturale și sociale și nesiguranțele personale au fost citate ca motive pentru care oamenii nu se angajează într-o atingere mai personală.

Rolul pe care îl joacă tehnologia în experiențele noastre legate de atingere umană merită o privire mai atentă. Mai mult de 80% dintre respondenții la sondajul NIVEA consideră că tot mai multe conexiuni virtuale diminuează empatia, ceea ce duce la o rată mai mică de atingere. Alte cercetări au descoperit că ecranele creează nu doar distanță fizică, ci și psihologică, estompând liniile dintre realitate și divertisment și desensibilizându-ne la durere și la nevoile altora. De asemenea, pot ecranele complica citirea emoțiilor altora? Unele studii sugerează că da. Un studiu din 2014 realizat de Universitatea din California, Los Angeles, a constatat că elevii din clasa a șasea care au stat cinci zile fără expunere la tehnologie au fost semnificativ mai buni la citirea emoțiilor umane decât copiii care aveau acces regulat la telefoane, televizoare și computere.

Pe lângă experiențele noastre de utilizare a tehnologiei, contează și cât timp petrecem folosind tehnologia. În total, 53% dintre respondenți au spus că timpul petrecut pe rețelele sociale reprezintă o barieră în calea atingerii fizice și acest lucru a fost valabil mai ales în India (70%) și Thailanda (69%) – țări în care utilizarea rețelelor sociale tinde să fie mai mare. Un respondent din India ne-a spus: “De două ori pe an, mă reîntorc acasă, într-un oraș mic pentru că  tânjesc să-mi revăd familia. Dar fratele meu mic stă la masă doar cu gadget-urile sale, fără să vorbească sau chiar să mă privească. Asta e foarte trist!” Datele relevă, de asemenea, diferențe semnificative în grupele de vârste atunci când vine vorba de timpul petrecut online. Cea mai mare diferență este între generația milennialilor și cei de peste 50 de ani; 65% dintre mileniali au raportat că timpul petrecut pe rețelele de socializare este o barieră pentru atingerea fizică, în timp ce doar 33% din cei cu vârsta peste 50 de ani au făcut-o.

Ecranele noastre nu sunt singurele lucruri care împiedică atingerea. Rezultatele studiului sugerează, de asemenea, că stilurile noastre de viață super încărcate contribuie la privarea noastră colectivă de atingere: 72% dintre respondenți consideră că valoarea atingerii umane nu este o prioritate majoră în viața modernă,  iar 64% spun  că sunt prea ocupați pentru a dedica timp interacțiunii umanii cu ceilalți.  Un respondent din China ne-a spus: “Este aproape imposibil să-mi întâlnesc prietenii. Toată lumea este atât de ocupată în zilele noastre. ” Acest lucru este valabil mai ales pentru cei din generația millenials (72%) și părinți (71%). Chiar dacă am stabilit deja că aceste grupuri experimentează mai multă atingere în comparație cu altele, 76% dintre milenniali și 78% dintre părinți își doresc în continuare să poată primi mai multe îmbrățișări. Ca urmare a stilurilor  de viață ocupate, mereu în mișcare, aceste grupuri trebuie adesea să se bazeze pe conexiuni compatibile cu tehnologia ca înlocuitor pentru atingerea fizică. În jurnalele tactile, 51% dintre milenniali și 48% dintre părinți au raportat că au sunat pe cineva, au trecut degetele pe ecran, dorindu-și să fie o atingere reală în schimb.

Pe lângă utilizarea excesivă a tehnologiei și lipsa de timp, 8 din 10 respodenți cred că normele sociale pot împiedica atingerea umană. În unele țări, acest lucru este mai mult un factor decât în altele. Se pare că este mai mult o barieră în țările din Commonwealth, 84% dintre britanici, 85% dintre australieni și 84% dintre indieni raportează normele sociale ca o barieră la atingere, comparativ cu 80% dintre respondenți în general. În general, oamenii din aceste țări se ating mai puțin decât oamenii din sudul Europei și America de Sud, unde, de exemplu, o îmbrățișare și un sărut pe obraz sunt adesea considerate o formă acceptabilă de salut. Pentru mulți dintre respondenți, incertitudinea cu privire la ce tip de atingere este adecvat sau dacă destinatarul ar fi receptiv la aceste gesturi, îi împiedică să inițieze atingerea. Mai mult de 3 sferturi dintre respondenți au raportat că nesiguranțele personale, cum ar fi nesiguranța dacă oamenii s-ar simți comfortabil primind o îmbrățișare, reprezintă o barieră. Această cifră este substanțial mai mare – 85% în China, India și Thailanda. Alți 69% au raportat că sunt deschiși la atingere, dar așteaptă întotdeauna ca cealaltă persoană să facă prima mișcare. Aceste descoperiri sunt mai evidente într-un grup în special: în grupul celor care se identifică ca bărbați.

Un total de 89% dintre bărbați și 88% dintre femei consideră că atingerea umană este esențială pentru a trăi o viață fericită și împlinită. Cu toate acestea, bărbații se confruntă cu mai multe insecurități personale. ș Mai mulți bărbați decât femei își doresc să poată primi mai multe îmbrățișări (73% față de 70%). Mai mult, deși își doresc mai multă atingere, ei experimentează de fapt mai puțin; 20% nu au avut niciun contact fizic cu o zi înainte de interviu, comparativ cu 14% dintre femei. În mod clar, bărbații tânjesc după conexiuni mai tactile în viața lor de zi cu zi, dar se simt nesiguri cu privire la inițierea și primirea atingerii fizice. Bărbații care pun mai mult accentul pe rolurile tradiționale de gen sau se simt presați de așteptările sociale pot fi mai puțin susceptibili să se angajeze în atingerea fizică, temându-se că ar putea fi considerat “feminin” sau “sensibil”. Mulți se tem să-și exprime emoțiile sau nu pot să-și exprime nevoile. Alții se tem că atingerea lor va fi interpretată ca un avans sexual sau că va fi respinsă. Unii se tem să fie afectuoși cu copiii lor. Un tată din Germania ne-a spus: “Mă simt  inconfortabil când fiica mea de 12 ani vrea să stea în poală în public. Nu vreau ca cineva să creadă că sunt pedofil!” Indiferent de motiv, consecința acestor nesiguranțe înseamnă că, cu excepția strângerilor de mână, bărbații sunt mai predispuși decât femeile să renunțe la atingerea îngrijitoare, platonică – și la toate beneficiile care vin odată cu acestea.